B·K·(T)

B·K·(T)

Ser o estar moteado de pequeños puntos (piel, animal, cosa).

(H) beket; (WE, Y) băkăt || vb. cual.

Acción de motear.

(H) tebbeket, pl. tebbeketen; (WE, Y) tăbbăkăt, pl. tăbbăkăten || n. vb. f.

Animal moteado.

(H) ebəki, pl. ibəkîtän, m.; tebəkit, pl. tibəkîtîn, f. || adj. vb.

____________

DHEAI, s. v. tabaca; tabaque.