B·Gh·R

B·Gh·R < B + Gh/Ɛ·R — Cf. [Ɛ·R]

Hecho de ser afortunado, de tener fortuna, suerte, ventura.

(Y) ebəɣər (ə), pl. ibəɣirăn || n. vb. m.

Fortuna, riqueza. 2. (Buena) suerte, (golpe de) fortuna.

(WE, Y) tabăɣort (tă), pl. šibăɣoren (tə), tibăɣoren (tə) || n. vb. f.

____________

DHEAI, s. v. Pájara.